Bullying la Questfield International College, gestionarea unui caz controversat

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă care necesită o reacție clară, structurată și documentată din partea instituțiilor școlare. Identificarea, intervenția și prevenția comportamentelor agresive sunt esențiale pentru asigurarea unui climat sigur și propice dezvoltării copiilor. În acest context, transparența și responsabilitatea instituțională devin piloni fundamentali în gestionarea eficientă a cazurilor de hărțuire și stigmatizare.

Bullying la Questfield International College, gestionarea unui caz controversat

Investigația redacției a analizat documente, corespondență scrisă și relatări ale familiei unui elev care a semnalat un caz de bullying sistematic întins pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școala Questfield Pipera. Sesizările repetate au vizat jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra familiei pentru retragerea copilului, în absența unor răspunsuri scrise sau măsuri instituționale documentate. În urma analizei materialelor puse la dispoziție, redacția evidențiază o lipsă de reacție formală, precum și un răspuns verbal atribuit fondatoarei instituției, Fabiola Hosu, perceput de familie ca o presiune indirectă de a părăsi școala.

Descrierea situației semnalate: bullying repetat și lipsa intervențiilor documentate

Conform documentelor și comunicărilor analizate, elevul vizat a fost expus timp de peste opt luni unor comportamente agresive constante, incluzând insulte, umiliri publice și excludere socială în mediul școlar. Familia a notificat în mod repetat, prin emailuri oficiale, învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea școlii, solicitând intervenții și măsuri concrete. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri scrise care să ateste demararea unor proceduri, aplicarea unor sancțiuni sau implementarea unor planuri de intervenție cu monitorizare clară.

Intervențiile documentate au fost descrise drept discuții verbale informale, fără procese-verbale sau decizii asumate, ceea ce a condus, potrivit familiei, la escaladarea situației și la transferarea responsabilității către aceasta, prin prezentarea fenomenului ca o „dinamică de grup” sau „problemă minoră de adaptare”.

Stigmatizarea medicală ca formă agravată de bullying

Un aspect distinct în cazul analizat îl reprezintă utilizarea repetată, cu caracter degradant, a unei etichetări medicale în mediul școlar, folosită ca instrument de marginalizare și umilire, nu în scop educațional sau de protecție. Specialiștii consultați consideră această practică o formă severă de violență psihologică, cu efecte profunde asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Relatările și documentele indică faptul că stigmatizarea medicală a fost un comportament repetitiv, cunoscut și tolerat tacit în colectivul de elevi, fără ca instituția să documenteze sau să implementeze măsuri ferme pentru stoparea acesteia. Lipsa unor reacții oficiale și a unor măsuri scrise a generat o relativizare periculoasă a fenomenului, care riscă să legitimeze discriminarea și excluderea pe criterii de sănătate.

Rolul și responsabilitatea cadrelor didactice în gestionarea situației

Conform materialelor puse la dispoziție, cadrele didactice au fost martore ale evoluției comportamentelor agresive, însă intervențiile lor nu au produs efecte stabile sau vizibile în timp. Lipsa unor delimitări ferme și consecvente, precum și absența documentării acțiunilor, au creat un climat de toleranță implicită față de bullying.

Deși familia a transmis sesizări explicite și cronologice către personalul școlii, răspunsurile au rămas predominant verbale, fără consemnări scrise, fără rapoarte interne sau decizii cu termene clare și responsabili desemnați. Această lipsă a trasabilității a îngreunat evaluarea și urmărirea măsurilor adoptate, menținând situația într-o zonă de ambiguitate instituțională.

Declarația controversată a fondatoarei Fabiola Hosu și implicațiile instituționale

Un moment esențial al anchetei îl reprezintă răspunsul verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care, în cadrul unei discuții directe cu familia, ar fi declarat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Potrivit familiei, această afirmație a fost percepută ca o presiune de retragere, reflectând o prioritizare a intereselor instituționale și economice în detrimentul protecției copilului. Redacția subliniază că această formulare este citată integral din sursele puse la dispoziție și nu reprezintă o concluzie privind intențiile sau motivațiile fondatoarei, ci un element relevant pentru înțelegerea modului în care școala a răspuns situației.

Confidențialitatea informațiilor și presiunile instituționale

Documentele analizate indică faptul că familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității datelor sensibile referitoare la cazul semnalat, avertizând asupra riscurilor ce pot afecta echilibrul emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme aplicarea unor măsuri concrete de protecție a confidențialității.

Mai mult, potrivit unor relatări, informațiile sensibile ar fi fost dezvăluite în cercuri interne ale școlii, iar copilul a fost expus unor interpelări în fața colegilor, ceea ce poate fi interpretat ca o formă de presiune psihologică instituțională. Specialiștii consideră astfel de situații ca fiind contrare principiilor de protecție a datelor personale și vulnerabilității elevilor.

Răspunsul instituțional limitat și utilizarea unui formular informal

În locul unor decizii administrative asumate și măsuri formale, reacția conducerii școlii la sesizările repetate s-a concretizat într-un document informal de tip Family Meeting Form. Acest formular nu conține responsabilități clare, termene de implementare sau sancțiuni, nefiind însoțit de un cadru procedural explicit.

Din perspectiva jurnalistică, diferența dintre un astfel de document și o decizie administrativă formală este semnificativă, primul neavând capacitatea de a asigura trasabilitatea și verificabilitatea intervențiilor necesare în cazul unor probleme grave precum bullyingul sistematic.

Impactul psihologic și reacția întârziată a instituției

Un raport psihologic detaliat, atașat investigației, confirmă efectele emoționale grave suferite de copil în urma expunerii prelungite la bullying, inclusiv anxietate, retragere socială și refuz școlar. Documentul medical este semnat de un specialist de renume și evidențiază amploarea traumei, consolidând concluziile privind gravitatea situației.

Reacția oficială a școlii a intervenit abia după implicarea unei echipe juridice din partea familiei, după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri scrise sau măsuri concrete, ceea ce ridică întrebări privind criteriile care determină intervenția instituțională și prioritățile în protecția elevilor.

Comunicările publice și percepția minimizării fenomenului

Într-un email transmis părinților la data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a calificat situațiile semnalate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o exprimare care contrazice sesizările documentate și ridică semne de întrebare privind sinceritatea și capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul.

Ulterior publicării articolului, redacția a primit informații suplimentare referitoare la contacte informale între școala în cauză și alte instituții private din zonă, în care copiii retrași au fost descriși negativ, fapt ce poate aduce în discuție aspecte legate de confidențialitate și dreptul la educație.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

• Există un tipar de bullying sistematic, inclusiv stigmatizare medicală, semnalat oficial și repetat pe o perioadă extinsă;
• Lipsa intervențiilor scrise și a documentației oficiale indică o gestionare informală, cu efecte limitate;
• Declarația verbală atribuită fondatoarei sugerează o abordare orientată spre evitarea conflictului prin încurajarea retragerii;
• Confidențialitatea solicitată de familie nu pare să fi fost respectată în mod consecvent;
• Răspunsul instituțional a fost declanșat tardiv, în contextul presiunii juridice;
• Comunicările publice minimalizează gravitatea situației reclamată;
• Există întrebări legitime privind mecanismele reale de protecție și responsabilitate ale școlii.

Acest caz ridică probleme fundamentale despre modul în care o instituție privată de învățământ precum Questfield Pipera își asumă și exercită responsabilitatea față de siguranța emoțională și protecția elevilor săi. Lipsa unor măsuri documentate și o reacție întârziată pot avea consecințe semnificative asupra dezvoltării copiilor și încrederii comunității în actul educațional.

Redacția rămâne deschisă să primească poziția oficială a Școlii Questfield Pipera și a persoanelor implicate pentru o prezentare echilibrată și completă a situației.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro